RSS

Let art consume you

Let art consume you

Such a cliche title, but what I want to tell you if that you should write things that make your heart throb in ways you couldn’t even understand, write something that can touch a well read man, but also an unfortunate soul that didn’t have the opportunity to get an education. Don’t settle for praise, thrive to be controversial. Make people question their beliefs, make them curious, stir something in them. Only then can you really be remembered, but that isn’t the point. Only then you can say you left something in the world, which is the mere difference between passing through life and actually living your life.

You are an observer of the world, put into writing, painting or music your unique point of view, that twisted mind of yours, let it be discovered by innocent by-passers. You should know by now that nothing last forever, everything is ephemeral, except art and ideas, so spread them as you would spread yourself on your bed after a long working day, with the promise of released tension (of your mind).

Don’t be afraid to contradict yourself, the world itself is dual, why can’t a simple person be ambiguous with their ideas? Accept art not with the preconception that you must agree with it totally, but thinking that it can show you a perspective you never even thought of.

tumblr_n4svrjc2OJ1qlce4fo1_1280

 
Leave a comment

Posted by on January 25, 2015 in Uncategorized

 

Tags: , , , ,

M a n i f e s t o

M a n i f e s t o

I believe every blog should have a manifesto, no matter what kind of topics it tackles.

I believe we should use our voice every chance we have to make a difference. I no longer believe in the power of silence. If you won’t speak up, you’re as useful as if you weren’t there. Make your presence count!

Don’t be rash.

I will handle the things close to my heart with much more care and give my undivided attention to them. Sometimes you have only one chance to make it right, make it matter! Close all your distractions and focus on what’s really important.

Put your priorities in order. Now is the time. This is something not to delay any longer.

Stop saying later. Do what you like, do want you want. You might not have time for it later. Take advantage of your position as of yet, and make it happen. If you won’t start it, who will do it for you?

Take time to treat yourself and take care of yourself. Have that cupcake, go play basketball. Listen to that whole album uninterrupted.

Here’s what I know for sure: over-thinking can hurt and your instinct always knows what’s best. Don’t let others influence you with their bullshit.

Be tolerant.

I believe in ambiguity, the ambivalence of the world and duality. I believe you should be hard on yourself, but also forgiving. I believe you should know what you want from your future for sure, but also let a little space for changes and spontaneity.

Take some time to yourself. Walk alone. Then take some time and dedicate it wholly to anything else. But don’t forget to take time for yourself; in the end, that’s what matters the most.

Stand up for something. Know why you stand up for it. Have arguments. Don’t be afraid to explain.

What are you waiting for now? Go out and live your life!


I had to write this down. It’s been haunting me for a couple of months. I just couldn’t delay it anymore.

It won’t be translated to Romanian. Nor do I think I will continue writing in Romanian.

I will come back after the 20th June with the DreamHack, OtakuFest and EECC reviews. Sorry for the delay.

 

 

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2014 in Uncategorized

 

Tags: , , , ,

Strawberry Fields Forever

Strawberry Fields Forever

Sau cum o să mă fac pseudo-căpșunară.

Primiși acu vreo 2-3 săptămâni de la Plantuta.ro un kit de căpșuni, adică una bucată ghiveci, pămânțel și o cutiuța tare drăguță în care erau puse cu grijă câteva semințele de căpșuni, totul asezonat cu o foaie pe care erau trecute instrucțiunile. După ce ajunsei acasă, m-am pus pe treabă. adică pe scurt am turnat pământul vieții, am “presărat” semințele (care sunt incredibil de mici, by the way), apoi am mai pus un strat de pământ, moment în care m-am cam panicat, întrucât pusesem un strătuleț destul de consistent, cu toate că în instrucțiuni stipula să fie unul subțire. Oh well, am spus YOLO, și trecui mai departe, adică am mai udat puțin, l-am pus la pervaz, și mi-am văzut de ale mele.

Mă uitam zilnic să văd dacă apăruse ceva, pentru că eram ferm convinsă că am putut să greșesc ceva în acest proces ultra simplu, și mă întristam puțin când nu observam nimic (cu toate că în instrucțiuni preciza faptul că îi cam ia vreo 2 săptămâni să încolțească, dar nu contează). Însă astăzi, mă apropiai de el ca să îl ud, când, ce să vezi? Două-trei punctulețe veeeeerzi! Adică, presupun eu, the experiment was a succes! Chiar o să am cât de curând propriile mele căpșuni cu care mă voi putea delecta, și orna următorul cheesecake! ^_^

Poze vor urma, când or să fie oleacă mai vizibile acele punctulețe, pe care le-am observat chiombindu-mă.

Voi ce plăntuță ați crește? 😀

 
Leave a comment

Posted by on April 19, 2014 in Uncategorized

 

Pentru Martie

Daca nu ai avut timp sa mai stai pe net sa vezi ce chestii nebune au mai aparut, stai fara griji, pentru ca iti voi face eu un mic rezumat.

In primul rand, trebuie sa afli despre ASMR, asta daca nu stiai deja de el:

Apoi, neaparat, trebuie sa luati lectii de la acest super bucatar Alpaca cu accent spaniol:

SI nebunia asta de trailer.

 
Leave a comment

Posted by on March 19, 2014 in Uncategorized

 

Tags: , , , ,

Zilele Filmului Japonez 25-28 februarie

Cu toate ca am mega intarziat cu acest mic review, voiam sa povestesc cum a fost la Zilele Filmului Japonez, editia de iarna 2014. Din 2008 sau 2009 tot merg la acest Festival (sau Festivalul de Filme Japoneze, depinde de perioada), de fel la editia din vara, insa anul acesta am apucat sa merg la 3 din cele 4 filme prezentate la Cinemateca Eforie.

In fiecare an sunt tot mai multi vizitatori, poate si pentru ca este intrare libera, insa se difuzeaza filme sau chiar animatii tare faine care merita vazute pe ecran mare.

Anul acesta am prins “Three for the road” (Yajikiita Douchu Teresuko), un film tare simpatic, dar fara un plot anume, destul de predictibil, si putin lipsit de esenta. A avut insa o cinematografie frumoasa si multe momente amuzante.

Joi ne-am dus la documentarul “Drops of Heaven” (Ten no Shizuku), despre mancare – in mare parte. Nu pot sa zic multe despre acest film pentru ca am atipit de cateva ori in prima jumatate, insa va recomand sa nu va uitati la el daca nu ati mancat inainte, pentru ca sigur o sa vi se faca foame. Documentarul devenea din ce in ce mai interesant spre sfarsit, iar cel mai dragut moment a fost cand ne-a aratat cum se cresc ciupercile. Weirdest thing ever though.

Vineri am vazut ultima parte dintr-o trilogie,  “Always – sunset on the third street” (Always sanchome no Yuhi), probabil cel mai digerabil film dintre toate cele 3. Cu toate ca a fost un film reusit pentru standardele japoneze, nu am putut sa nu remarc cat de americanizat era, de la toate cliseele posibile din filmele americane, la vorbitul nu tipic japonez, reactiile lor parca preluate total din vest si nu numai. Per total, este un film tare fain, unde granitele culturii nipone se imbina cu cele ale culturii vestice.

 
Leave a comment

Posted by on March 13, 2014 in Events

 

Tags: ,

Moment de respiro

Suntem generatia care cerseste atentie. Generatia care se consuma inutil pentru lucruri triviale. Care nu mai stie sa fie responsabila cand trebuie.

Probabil exagerez. Ma duc sa imi fac un ceai.

Las acest documentar care mi se pare ca s-ar plia cumva pe aceste ganduri.

 
Leave a comment

Posted by on February 15, 2014 in Uncategorized

 

Tags: ,

My hobbies are long walks on the beach and randomly dyeing my hair pink

My hobbies are long walks on the beach and randomly dyeing my hair pink

Mai în glumă sau mai în serios, de mai bine de un an de zile tot mă confrunt cu o situație care mi se pare un pic stranie.

Acum un an am hotărât să mă tund băiețește. De atunci mă tot întâlnesc cu persoane care țin să menționeze cum că ”Îți stătea mai bine cu părul lung.”, ”Nu îți stă rău cu părul scurt, dar preferam când îl aveai lung.”, ”Dar de ce te-ai tuns? Îți stătea așa de bine și înainte!”, iar enumerarea poate continua, dar mă voi opri aici. La fel a început să se întâmple de când am început să schimb culorile, reacția prietenilor, colegilor erau aceleași.

Acum, vorbind la modul cel mai general, sunt și eu curioasă, de ce puneți astfel de întrebări sau faceți astfel de afirmații? De cele mai multe ori sunt considerate total nepoliticoase, iar din punctul meu de vedere total egoiste. Adică, cum să își permită cineva să aibă părul scurt, dacă ție nu îți place? Cum să aibă o opinie diferită de a ta și să nu încerce să te încânte cel puțin vizual?

Nu vi se pare ciudat aceast comportament pe care îl avem? Faptul că ne concentrăm atât de mult pe niște aspecte fizice care oricum sunt trecătoare? Și că între timp riscăm să rănim sentimentele celor din jurul nostru, prin niște simple comentarii? Ar trebui să ne amintim constant că gusturile nu se discută, iar idealurile despre frumusețe sunt subiective și să fim puțin mai atenți la felul în care ne comportăm cu prietenii noștri. Ca să îl citez pe iepurașul Thumper din Bambi,

“If you don’t have anything nice to say, don’t say anything at all”. 🙂

( Doresc să menționez că ”rant-ul” meu nu se limiteaza numai la schimbarea frezei. 😛 )

 
Leave a comment

Posted by on November 2, 2013 in Uncategorized

 

Tags: , , , ,